Pana sa citesc urmatorul articol, aveam o parere mediocra despre Lucian Mindruta, imi cer scuze domnule, ai pus niste puncte pe niste i-uri foarte arzatoare ale Romaniei contemporane:

"România cu lanţul de gît"

de Lucian MÎNDRUŢĂ

Lanţul e de aur, România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui. Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin. Sîntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Sîntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă, urlînd din toţi bojocii: „Am avere, am valoare!"

E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie? Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioan şi Tanti Mimi, familie veche, cu casă în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat în urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pînă la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe fereastră. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos. 

Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: „Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!". Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul. 

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor. 

Acum cîteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge. Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Sîntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (cîţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întîlneşte la Gara de Nord, cînd se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte. 

Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee şi-n cărţi. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele rămîn să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund. 

Chiar dacă ai vrea. 

Aproape gratis, de la stat: panouri solare, minieoliene, pompe geotermale

24 Octombrie 2008, Gandul

Cumpararea si montarea acestora vor fi subventionate cu 90%, daca nu costa mai mult de 25.000 de lei

Costul facturii la apa calda scade cu 60%

Programul 'Casa Verde', prin care statul ii va subventiona cu 90% pe romanii care vor cumpara si monta sisteme energetice ecologice, a fost lansat, joi, de ministrul Mediului. Este vorba despre panouri solare si fotovoltaice, minieoliene, pompe geotermale si alte sisteme care merg pe energii 'curate'. Folosirea acestora va scadea valoarea facturii la apa calda cu circa 60%, iar pe a celei de caldura, cu 30%, a explicat ministrul Mediului, Attila Korodi. Pot beneficia de subventie nu numai persoanele fizice, ci si firmele, asociatiile de locatari, scolile, primariile sau ONG-urile. inscrierile incep de pe 5 ianuarie 2009 si tin pana pe 5 decembrie, urmand ca programul sa fie reluat an de an.

Peste 500 milioane lei - bugetul de pornire

Pasii de inscriere sunt urmatorii: depunerea dosarului la unul dintre agentii care vand si instaleaza astfel de sisteme si care trebuie validati de Administratia Fondului pentru Mediu (AFM). Lista cu agentii se va afisa pe site-ul Ministerului Mediului si al AFM in jurul datei de 20 decembrie 2008.

Pasul urmator: obtinerea unei note de acceptare de la instalatorul validat la care s-a depus dosarul. Subventia nu intra direct in contul solicitantului, ci este virata in contul instalatorului ales, imediat dupa ce sistemul va functiona deja in locuinta.

In prima etapa, avertizeaza ministrul Mediului, subventia nu poate depasi suma de 25.000 de lei, bani de la AFM. Fondurile destinate cofinantarii programului provin din taxa de poluare auto. Pentru inceput, bugetul total al subventiilor este de 520 de milioane de lei. Din aceasta suma, 400 de milioane de lei se aloca pentru persoane fizice, insa ar putea fi accesate si de asociatii de locatari sau de ONG-uri.