Ngăă!
de Cristian Tudor POPESCU | 24 OCTOMBRIE 2008

 

Părintele popoarelor, Ambasadorul SUA la Bucureşti, a cuvântat pentru ultima oară către români. Înainte de a pleca, dl. O Tanenbaum ne lasă nişte poveţe gratis, fără să i le ceară cineva. El ni se adresează astfel, ca să înţelegem: „Corupţia este opusul democraţiei şi al statului de drept. Ana are mere. Actele de corupţie nepedepsite scad încrederea şi credibilitatea unei democraţii şi frânează creşterea economică. Ana n-are mere“. Nu-mi rămâne decât să zic gânditor: Ngăă! Şi să las nişte bale pe la colţul gurii. Căci, în vreme ce Excelenţa Sa îşi pregătea vorbirea de adio, nişte bănci cu expunere şi pe America tocmai săreau pe tăcute cu şbilţul la gâtul leului. Dacă unchiul Isărescu n-ar purta cicatricele altor atacuri de felul ăsta întreprinse de harvarjii şi oxforzeii de care vorbea preşedintele Băsescu şi n-ar fi învăţat bine cum să se apere, acum eram în aceeaşi găleată cu Ungaria.

Când mâncam pe întuneric tacâmuri de pui şi adidaşi de porc sub Ceauşescu, ni se părea că Occidentul îmbelşugat şi bine luminat este totodată mai drept şi mai cinstit cu oamenii decât comunismul. Pe poporeanul României Socialiste nu-l întreba nimeni dacă vrea să se construiască pe spinarea lui o Casă a Poporului sau dacă simte nevoia să rabde de foame şi frig ca să se plătească o datorie externă pe care nu el o făcuse.
 

Acum însă, stau şi eu şi mă întreb: dar pe americanul de rând, pe John Doe, conaţionalul învăţătorului nostru Nicky Tămbălău, l-a întrebat cineva dacă vrea să plătească din banii lui iahturile, avioanele personale, insulele private şi chiolhanurile înalţilor responsabili ai unor firme cu mare prestigiu pe Wall Street? Nu l-a întrebat nimeni, dar acum John Doe plăteşte, deoarece aşa vor preşedintele, guvernul şi congresul SUA, argumentând că altfel „se duce dracului giudeţul”. Bine, dar cine sunt vinovaţii pentru cârdăşia enormă, pentru teribila reţea de complicităţi care a făcut posibilă megafrauda? Câţi inşi au fost arestaţi şi anchetaţi, câte conduceri destituite, câte bănci, fonduri, societăţi de asigurare, mari agenţii de rating au fost luate la bani mărunţi pentru gaura monstruoasă dată lumii întregi sub masca „dinamismului” capitalist al Americii? Tot atâţia câţi corupţi la nivel înalt au fost judecaţi şi condamnaţi în România.

Şi uite aşa, ca în comunism, în capitalismul triumfător se reproduce esenţa mecanismului dictatorial: alocarea discreţionară a resurselor. Prin jaf la nivel naţional şi mondial din avutul obştesc. Când fugeai în Occident pe vremuri, se spunea că „ai ales libertatea”. Acum descoperim că acolo eşti liber să ţi se confişte economiile unei vieţi de muncă de către privaţi cu mâna statului. 413.000 de euro a costat bairamul de la Los Angeles al superstaffului AIG Life, organizat de bucurie că statul le-a pompat în găoazele negre 80 de miliarde de dolari. Directorii de la marea bancă britanică Northern Rock, salvată de la faliment cu banii contribuabililor, refuză acum să renunţe la primele de ordinul sutelor de mii de euro. Şi nu sunt singurii. Cum a zis şi dl. Gigi Becali: noi, bogaţii, n-avem nicio treabă cu criza.

N-am de gând să pun acum în discuţie superioritatea materială a capitalismului – în ciuda pesticidelor cu care sunt umflate peste 50% din fructele şi legumele pe care le importăm din Vest, în ciuda sistemului ucigător de asigurări de sănătate din SUA dojenitorului Taubman – dar, dacă îmi mai vorbeşte cineva de superioritatea lui morală, îl bag acolo unde l-aş trimite pe ES Nicholas Taubman în următoarea sa misiune.